Și atunci când nu scriu, mă înec într-un abis de urlete ale liniștii. Când scriu, plutesc deasupra zgârie-norilor (mă mir cum de nu m-am agățat, deja, în vreo antenă)
Sunt Briana și, dacă nu scriu, nu exist. (Sau pierd ore în șir pe Pinterest.)
Poate prea romantică pentru secolul ăsta. N-am fruntea eminesciană, dar pe spirit sigur îl țin captiv.
Grüß Gott!