Tăcere

Mi-e frică să cresc
Nu vreau să îmbătrânesc
Chipul să îmi poarte urmele suferinței
Să îmi fie brăzdat de ghearele neputinței

Tăcerea să îmi fie singura rămasă
Fericirea să îmi fie necredincioasă
Lăsându-mă cu un gol căscat în piept
Care se va adânci pe nedrept

Viața să mi-o contemplez
Și cu groază să realizez
Cum cuvintele-mi sunt blocate în gât
Cum lacrimile stau să-mi cadă pe pământ

Sa stau uitându-mă în jurul meu…
Și totul să pară ca un mausoleu
Singurătatea sa zacă în fiecare cotlon
Suferința sa mă otrăvească ca un scorpion