După atâta amar de vreme…Război!

Momentele tragice desfășurate pe teritoriul Ucrainei sunt consecința intenției greu de înțeles a conducătorului Rusiei, din dorința extremă pe care o are de a cuceri acest teritoriu. Clipele cumplite, pe care cu toții le-am putut observa pe internet ori la televizor, atrag atenția asupra inutilității unui astfel de eveniment. Pot afirma faptul că nu m-am așteptat, ca în secolul al XXI-lea, într-o lume extrem de dezvoltată, care ar fi trebuit să depindă de un grad de inteligență considerabil, având în vedere condițiile de trai și trecutul plin de lecții de viață esențiale, să existe un asemenea om, decis să aducă teroare în viața celorlalți, numai pentru a își atinge scopul. Trebuie să menționăm puterea incredibilă pe care Volodimyr Zelensky, președintele Ucrainei a afișat-o, atât prin mesajele de încurajare la adresa poporului său, garantându-le acestora valabilitatea armatei ucrainene, care va lupta pentru apărarea independenței și integrității teritoriale, cât și grație hotărârii sale, poate pentru unii oameni surprinzătoare, iar pentru alții demnă de apreciat, de a rămâne trup și suflet în cadrul statului pe care îl reprezintă. Mii de locuitori ai statului est-european apropiat de România au ajuns în nordul țării, dar și pe întregul spațiu românesc, în frunte cu mame îngrijorate pentru viețile copiilor și a omului de lângă ele, nevoit să participe la acțiunea în sine, dar, de asemenea, după cum a putut fi desprins din numeroase surse, tineri și copii speriați, acaparați de aceste imagini “apocaliptice” pentru ei, cu o simplă jucărie în mănă, îndreptați către un loc cât mai sigur. Este cert faptul că acest episod dramatic ar fi avut prilejul să își facă apariția, deoarece amenințările militare, prin intermediul tancurilor poziționate în preajma granițelor statului ucrainean, ori detaliile obținute de pe câmpul pregătit pentru luptă, însă ,cu puțină vreme înaintea izbucnirii atacului Federației Ruse, o declarație oferită de liderul acestora oferea un gram de liniște Ucrainei. Vladimir Putin, conducătorul fostei “Uniunii Sovietice”, menționa, în cadrul unui discurs, faptul că acțiunile diplomatice realizate alături de președintele Franței, Emmanuel Macron decurg conform așteptărilor tuturor pământenilor, mai precis, spre o cale pașnică. Din păcate, simultan acestor evenimente aducătoare de speranță, referitoare la inexistența unui război(“cutremur uman”), trupele Rusiei își consolidau strategia de iminentă declanșare a terorii și degradării umane a adversarilor. S-a urmărit ameliorarea acestui conflict de nenumărate ori până în acest moment între reprezentanți ai ambelor state implicate, doar că discrepanțele regăsite între planurile acestora au condus spre o continuare a bătăliilor umilitoare și lipsite de rațiune, din partea celor care le-au comandat. O scenă reprezentativă intențiilor bune ale românilor cu privire la ajutorul oferit poporului ucrainean a putut fi observată din mai multe aspecte, cele în legătura cu asigurarea de hrană, căldură și protecție, necesare vecinilor noștri, dar și cele care vizau domeniul educației, prin achitarea taxelor de continuitate a școlilor de către cei tineri pe teritoriul țării noastre, grație colaborărilor cu diverse universități ori unități ale învățământului românesc cu cele ale ucrainenilor. De asemenea, din punct de vedere al experienței personale trăite de curând, am avut ocazia să întâlnesc, dimineața, în drumul meu către școală, un grup de mame, copii și însoțitori ucraineni care au urcat în același autobuz în care mă aflam și eu. Aceștia păreau extrem de debusolați și înspăimântați ca nu cumva pasagerii acelui mijloc de transport, care, în proporție de 90% erau români, să nu îi critice și să îi blameze. Pot mărturisi însă că, ucrainenii, din stările acelea de groază și nesiguranță implementate în gândul și în sufletul lor de scenele războiului, au fost reduse la garanția unui loc primitor, plin de oameni dispuși să comunice și să îi înțeleagă, în comparație cu cei din vest, care sunt o fire umană mult mai rece și inaccesibilă. Scriind aceste rânduri, sper ca războiul să fie un moment de o rapiditate nemaivăzută, care, deși a creat suferință și pagube materiale de neimaginat, să ajute oamenii să perceapă mai bine valoarea timpului și a clipei trăite la maximum, care la orice pas este amenințată fără vreo milă. Un aspect interesant în ceea ce privește etapa aceasta a haosului ,a incertitudinii și a distrugerii unor tineri supuși de mințile necontrolate ale unor oameni mai în vârstă, este conturat de ceea ce Liceul Teoretic “Alexandru Vlahuță” a inițiat, anume o strângere de fonduri pentru ucrainenii aflați în impas, cu obiecte ce ar putea fi de folos poporului din Estul Europei, în care elevi, părinți, profesori și alte persoane, s-au implicat cu multă bunăvoință. Nu uitați: ”Pacea este cel mai mare cadou al omenirii”, iar acest dar pe care Dumnezeu a urmărit să îl facă tuturor reprezintă valoarea cea mai de preț a noastră, de care nu trebuie să ne folosim pentru satisfacerea unor interese personale insignifiante. PEACE, NOT WAR! “Heal the world, make it a better place”-Michael Jackson