Bullying-ul: cum îl recunoaștem și cum să reacționăm

Fiind un fenomen ce a luat amploare în ultimii ani în instituțiile de învățământ, bullying-ul se referă, în general, la un comportament agresiv al unui copil față de un altul, intenționat să îl rănească și să îl umilească pe cel din urmă.

Bullying-ul se diferențiază, însă, de alte forme de agresiune, prin faptul că în acesta, indiferent dacă agresiunea este de nivel fizic sau psihic, este implicată întotdeauna o diferență de putere între agresor și victimă. Deși acest fenomen se poate întâlni și în alte grupuri sociale, el este predominant întâlnit în cazul preșcolarilor și adolescenților.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul și ce îl cauzează, am vorbit cu doamna Nicoleta Gafița, profesoară de psihologie și consilier școlar la Liceul Teoretic “Alexandru Vlahuță ”. Discuția m-a fascinat și mi-a oferit o nouă perspectivă asupra subiectului.

• Ce credeți că determină un agresor să îi rănească pe cei din jurul său?

  N.G.: “Un agresor este determinat, în principal, de propriile lui trăiri. O persoană care agresează pe altcineva a fost, fără doar și poate, la rândul lui agresat. Are adunate atâtea frustrări și neliniști, încât agresiunea devine o metodă, o falsă metodă de eliberare. Cel care a fost agresat încearcă să agreseze. Acesta este la rândul său o victimă.”

• Așadar, nimeni nu se naște agresor, ci devine unul?

  “Agresiunea este influențată atât de contextul socio-istoric, de educație, cât și de prima celulă, de bază, familia. Un copil vede agresiune, nu neapărat fizică, dar el vede ca părinții țipă unul la altul, vede felul cum ei se raportează la anumite sarcini. Dacă vede ca țipătul are un rezultat, lui îi validează ideea că fiind agresiv verbal, poate să rezolve anumite situații.”

• Își dorește agresorul validarea celor din jur? Este acesta un motiv pentru comporatamentul său, faptul ca tânjește atenția celorlalți?

  “Nu își dorește neapărat atenția celor din jur, cât își dorește propria lui validare. El poate să facă acest lucru ca să își demonstreze lui, în primul rând, că poate. Poate să o facă din dorința de a deveni popular, de a deveni cunoscut și de a fi acceptat unui grup. Dacă stai în banca ta, lumea nu te prea cunoaște. Trebuie să faci ceva măreț ca să te faci observat. Dacă, de exemplu, te bați cu cineva, toată lumea o să vorbească despre tine. Dar dacă ai doar 10 pe linie, ești catalogat drept tocilar. Acest lucru ține de percepțiile noastre eronate asupra realității. La vârsta adolescenței, fiecare își caută identitatea eului și încearcă să se integreze.”

• Cum putem ajuta victimele bullying-ului? Cum putem “consola” o persoana care a fost agresată?

  “În primul rând, nu pornim de la efect, ne ducem la cauză și încercăm să vorbim cu  agresorul. Dacă este o situație critică, suntem în școală și observăm un caz de bullying, prima dată anunțăm un adult, care poate să intervină. Cel mai indicat este să discuți cu agresorul, să încerci să vezi ce l-a determinat să facă acel lucru, apoi să discuți cu victima. În funcție de cum ne poziționăm față de evenimentul care a avut loc, putem și noi deveni agresori pasivi. De exemplu, dacă observ fenomenul în mod repetat și nu iau nicio atitudine, pentru că îmi este comod și pentru că nu mă afectează pe mine sau, dimpotrivă, îmi este frică să nu ajung la rândul meu victimă, eu devin un agresor pasiv. Mă complac în această situație și iau parte la bullying, pentru că agresorul obține validarea mea, vede că nu exista consecințe și că poate să continue. Tăcerea devine complicitate.”

Fie diferența de putere dintre agresor și victimă de vârstă, putere fizică, sau clasă socială, agresorul alege mereu o victimă pe care o consideră mai slabă decât el, care să nu se poată apară.

Conform unui raport făcut de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.), România se clasează pe locul 3 în Europa, în privința bullying-ului.

Dacă ești victima sau martorul unui abuz, vorbește cu un adult despre asta.

Tăcerea devine complicitate.