Povestea lui Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost domn al României, foarte cunoscut în istorie și în societate pentru realizarea “Micii Uniri”, cea dintre Moldova și Țara Românească prin dubla sa alegere în aceste principate.
Mulți însă nu cunosc viața sa interesantă din spatele cortinei politice. Incursiunea noastră de astăzi se oprește asupra unor detalii mai puțin știute, pentru a ne ajuta să-l cunoaștem mai bine pe unul dintre unificatorii țării noastre.
Alexandru Ioan Cuza s-a născut pe 20 martie 1820 într-o familie de boieri moldoveni cu un trecut bogat. A făcut școala în pensionul francez din Iași, apoi a studiat literele și dreptul la Paris. În 1848, a fost alături de tinerii moldoveni în momentul redactării Petiției Proclamație. Arestat, acesta a reușit să scape și să se refugieze în Transilvania, apoi în Bucovina, Viena, Paris și Constantinopol. Acesta a deținut numeroase funcții politice și militare în Moldova condusă de noul govern (1849-1856), câștigând prestigiu printre unioniști. În 1859, prin dubla sa câștigare a alegerilor din Țara Românească și Moldova și prin deosebite eforturi diplomatice, el reușește unirea celor două principate. Este forțat să abdice în 1866, după o domnie dedicata modernizării tânărului stat. Acesta pleacă în Occident și moare la Heidelberg, Germania pe 15 mai 1873.
Istoricul George Damian spune: „Cuza era un tip sincer, spunea lucrurilor pe nume și nu se prea ferea să își afirme părerile. Îi plăceau jocurile de noroc din epoca sa și pierdea mult timp la masa de joc alături de apropiații săi – însă la masa de joc a pierdut mai mult timp decât bani, pe care nu i-a iubit niciodată. Probabil este unul din puținii conducători ai României care nu a murit foarte bogat”.
Domnul a fost un mare fan al cailor de rasă și al femeilor frumoase, cu toate acestea, nu și-a petrecut timpul cu prea multe reprezentanțe ale sexului frumos, fiindu-i suficiente numai două: Elena Cuza, soția pe care nu o prea iubea, și Maria Obrenovici, singura lui amanta. În ciuda dragostei domnitorului pentru alta, soția lui oferă un exemplu de iubire nemărginită, rămânând cu el până la moarte și chiar având grijă de copiii pe care Cuza i-a avut alături de Maria.
El a tratat cu foarte multă responsabilitate funcția sa de domnitor, nu i plăcea să se dea în spectacol și avea momente de maximă furie pe motive de cele mai multe ori întemeiate, devenind chiar și violent.
În 1862 el cumpără domeniul Ruginoasa, în castelul căruia ar fi vrut să ducă o viață liniștită alături de Elena și de copii, dar nu s-a putut bucura prea mult timp de această proprietate.
Alexandru Ioan cuza rămâne o figură marcantă a istoriei românești prin „Mica Unire” și prin reformele sale, neamestecand funcțiile deținute cu viața personală.
