Sfârşit de operă

Poetul suferă de un cancer ce îi afectează versuri,

S-a tot cercetat și s-au făcut demersuri,

Doar că, această boală necăjită și marele necaz,

Nu este fatal pentru cititor, ci doar un extaz…

O eliberare de lumea grotească în care trăia,

Cu un meșter și un stilou, ce viața sa conducea.

Se duce oare să-i aprindă lumânarea,

Pe care o merită, căci sigur i-a adus vieții sale culoarea?

Aceea a fericirii și ștergerii lacrimilor de pe retină,

N-a știut a slăvi și preaslăvi această barză divină,

Cărțile îmbracă doliu,iar paginile sunt amputeiate.

Poetul își vede de drum, că așa și scrisese, în viață ai de toate…

Că-i moarte ori se naște, un copil al putreziciunii,

Pipăiți-i măcar harul a ceea ce a înșirat și iubiți-l pe poet, că-i al vostru,

Al Lumii!