Femei care au schimbat lumea: Rosa Parks

Luna aceasta am ales să scriu despre activista pentru drepturile oamenilor de culoare, Rosa Parks, pentru că în această lună, pe data de 4 februarie, s-au împlinit 109 ani de la nașterea sa. Cu această ocazie, am putut afla mai multe despre femeia din Alabama care a rămas în ani drept o figură iconică în mișcarea drepturilor civile și despre nu-ul fără de care trista istorie a celor de culoare ar fi fost încă și azi o normalitate.

,

                        Rosa Louise McCauley se naște pe data de 4 februarie 1913, și este fiica cea mai mare din familia sa. Mama sa, Leona Edwards fiind profesoară, iar tatăl său, James McCauley, tâmplar. L-a scurt timp după nașterea fratelui său, Sylvester, părinții celor doi se separă, iar frații se mută în Pine Level, la ferma bunicilor lor unde a frecventat o școală rurală. Rosa începe să își dea seama de la o vârstă fragedă de diferențele dintre cum sunt tratați copiii de culoare și cum sunt tratați copiii albi. Școlile copiilor de culoare nu aveau transportul asigurat pentru cei mici, pe când cele ale albilor aveau. Prin urmare, fetița trebuia să își parcurgă pe jos drumul în fiecare zi.

                       Ea își continuă studiile la colegiul pentru oameni de culoare din Alabama, însă după câteva semestre este nevoită să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de bunica și mama sa bolnavă.

                                      La 19 ani, în 1932, Rosa se căsătorește cu Raymond Parks, frizer și membru al NAACP (Asociația Națională pentru Avansarea Oamenilor de Culoare), asociație în care și ea ajunge să se implice. Începe să lucreze ca femeie de serviciu și asistentă medicală înainte de a primi diploma de absolvire a liceului un an mai târziu, în 1933, pe care l-a terminat cu sprijinului soțului său, când lucra ca și croitoreasă. Cu timpul, Rosa începe să se implice mai mult în Mișcarea Drepturilor Civile, este aleasă secretară a NAACP și începe să lucreze la cazuri de nedreptățire a oamenilor de culoare.

                                           Codul Orașului Montgomery, orașul în care Rosa locuia, impunea ca în orice mijloc de transport, locurile pentru albi să fie separate de cele pentru persoanele de culoare, iar șoferii aveau autoritate egală cu cea a unui polițist pentru a pune legea în aplicare.

                       În prima zi de iarnă a anului 1955, Parks se urcă în autobuzul Cleveland Avenue după o zi lungă în magazinul în care lucra ca și croitoreasă, ocupând un loc destinat persoanelor de culoare, după cum impunea legea. Întrucât șoferul sesizează faptul că mai multe persoane albe stau în picioare, acesta pune ca patru oameni de culoare să se ridice pentru a elibera câteva locuri. Trei dintre ele se supun ordinului, însă Rosa refuză. Ca urmare, poliția este chemată, iar ea este arestată.

Rosa Parks în timpul procesului de arest

                        Patru zile mai târziu, Rosa Parks este găsită vinovată pentru încălcarea legislației orașului, iar comunitatea organizată a celor de culoare începe protestele împotriva companiei de autobuze a orașului. Nu a fost prima femeie care a refuzat să renunțe la locul său din autobuz. În anul 1945, Irene Morgan a fost arestată pentru același lucru, iar cu câteva luni în urmă de Rosa, Sarah Louise Keys și Claudette Covin au comis aceeași abatere.

                        Deși în urma faptei ei devine o emblemă a mișcării pentru drepturile civile, și ea și soțul său au mult de suferit. Rosa își pierde slujba, iar soțul său, în urma tratamentului inadmisibil de la muncă,  își dă demisia. Pentru mai multă siguranță, cei doi se mută în Detroit.

                        În 1977, Rosa își pierde soțul și fratele, ambii răpuși de cancer și se mută cu mama sa de care are grijă până în 1979 când și aceasta încetează din viață.

                        Pentru a se refugia de durere, se concentrează pe activismul pentru drepturile civile, iar în anii 80 înființează fundații în care era activă constant.

                        În 1992 scrie cartea „Rosa Parks: Povestea mea”, iar „Forța liniștită: credința, speranța și inima unei femei care a schimbat o națiune” . În 1996 este premiată cu Medalia Prezidențială a Libertății de președintele Bill Clinton, Medalia de Aur a Congresului în 1999, și multe alte distincții.

                        Rosa Parks se stinge din viață la vârsta de 92 de ani pe 24 octombrie 2005 din cauze naturale, iar în semn de omagiu, autobuzele din Detroit si Montgomery și-au purtat primele locuri ocupate de panglici negre până la înmormântarea sa.

 

„Aș vrea ca lumea să mă țină minte ca pe un om care a vrut să fie liber…pentru ca alții să poată fi la rândul lor liberi.”

                                                                                 Rosa Parks