Profesorii din LTAV și alegerea carierei

Poza de mai sus a fost făcută în sala 13 de la etajul 2 în liceul nostru- clasa a 11-a B sau, mai pe scurt, clasa mea. Îmi petrec timpul în acea încăpere cu alți 32 de copii (mai mult sau mai puțin) și alți 15 profesori. Nu pot spune că se întâmpla prea multe activități captivante pe zi ce trece, dar uneori se mai găsește cineva să anime clasa și să ne scoată măcar puțin din starea constantă de adolescenți abătuți. Spre exemplu, o întrebare pe care nu am mai auzit-o încă de prin clasa a 6-a a fost pusă recent la ora de Literatură Universală: ”Doamna, de ce v-ați făcut profesoară?”. 

Ei bine, din pură curiozitate și cu scopul de a ne înțelege profesorii așa cum trebuie, am întrebat, și eu, mai departe. 

Am început cu primul cadru didactic care a dat, de fapt, startul acestui articol. Mulți o știm drept profesoara de literatură universală, alții ca “doamna de română” și, recent, clasa mea o recunoaște ca noua noastră dirigintă- Emma Mihăiescu. Iată răspunsul: 

“De obicei, tind să dau răspunsuri ample, însă acum lucrurile sunt destul de simple: din iubire. Pentru limba română, pentru sufletele și mințile copiilor pe care urma să am onoarea să-i îndrum, pentru ceea ce am învățat de la profesorul meu de română din liceu, domnul Victor Lișman.”  

Mai departe, unica profesoară de limba latină din liceul nostru, care are grijă să nu ne plictisim de niciun fel la ora, doamna Dora Văetuș, îmi răspunde: 

“Consider că școala poate avea un impact puternic asupra elevilor. În primul rând, am ales să fiu profesoară pentru că am fost marcată de modelele unor profesori pe care i-am avut. În al doilea rând, îmi place munca intelectuală și mă caracterizează o permanentă curiozitate. Din acest motiv, pentru mine, a fi profesor înseamnă oarecum a rămâne mereu elev, a învăța și a te perfecționa permanent. De asemenea, mi se pare extraordinar să ai șansa de a observa evoluția unor elevi și chiar să contribui la aceasta. Dintotdeauna am acordat importanță școlii, și ca elev, și ca profesor.” 

În continuare, răspunsul doamnei Alecsandra Draghici, profesoară de limba engleză la grupa 1 a clasei 11B (care a avut o reacție deosebită când a fost întrebată, dar i-am promis ca rămâne între noi): 

“Eram studentă în anul IV când mi s-a ivit oportunitatea de a preda câteva ore la o scoală care anul acela introducea limba engleză la clasele de gimnaziu. Mama mea a fost cea care m-a încurajat să văd ce înseamnă sa fac această meserie înainte de a termina facultatea si de a trebui să fac o alegere serioasă în ceea ce privește viața mea. Anul acela a fost o experiență frumoasă pentru mine, așa că, la doua săptămâni după examenul de licență, m-am prezentat la examenul de titularizare si am ales Școala nr 15, care, un an mai târziu, a devenit Liceul Teoretic Alexandru Vlahuță. Alegerea scolii nu a fost întâmplătoare- aici făcuserăm primii ani de școală și eu, și fratele meu, iar înaintea noastră învățaseră aici bunica și mama. Vă dați seama ce am simțit când am revenit aici ca tânără profesoara de limba engleză…. Sunt mulți ani de atunci, o viață de om… Și încă mă minunez cât de norocoasă sunt să vin în fiecare zi într-un alt loc care pentru mine este ca acasă, să văd chipurile prietenoase ale colegilor mei și apoi să îmi petrec câteva ore cu dragii mei copii de la școală, pe care-i vad crescând, prinzând curaj, legând prietenii, devenind an după an mai buni, mai empatici, mai serioși, mai implicați, până când sunt gata pentru lumea cea mare, de dincolo de zidurile protectoare ale școlii. Să știi că ești parte din acest proces al devenirii lor, asta este ceea ce face ca aceasta meserie să nu aibă egal.” 

În final, aș dori să menționez faptul că toți profesorii acestui liceul își dau toată silința ca noi sa rămânem cu ceva din toți acești ani lungi de școală și să nu simțim ca venim fără vreun motiv în fiecare zi la ora 11:45 AM în bancă. 

Din experiențe personale, profesoarele pe care am avut ocazia să le intervievez par, într-adevăr, că își iubesc meseria și materia pe care o predau. Chiar dacă nu am avut ocazia să îmi petrec începutul anilor de liceu cu dumnealor, dețin un respect enorm pentru tot ce fac pentru noi, cum își realizează orele, toate cunoștințele pe care ni le oferă, dar mai ales pentru modul în care se comportă cu elevii- cum nu ne fac să ne gândim a fi inferiori și “speriați de bombe”, cum realizează astfel o atmosferă confortabilă în clasă și cum nu ne-au făcut niciodată să ne simțim dezamăgiți de noi înșine. 

Vă mulțumim!