Femei ale literaturii române: Sofia Nădejde

Sofia Nădejde este una dintre puținele personalități feminine din literatura română, fiind  o voce proeminentă a mișcării de emancipare a femeilor și o scriitoare de succes a secolelor XIX- XX. A fost romancieră, jurnalistă şi membră atât a mișcării feministe, cât și a mișcării socialiste.  

Sofia Nădejde se naște pe 14 septembrie 1856, la Botoșani, fiind fiica a doi țărani liberi și studiază la un pension pentru fete din oraș. În 1874 se căsătorește cu Ioan Nădejde, publicist și activist socialist. Împreună, soții Nădejde se mută la Iași, unde continuă să  militeze pentru cauza clasei muncitoare. Mai mult, Sofia reuşeşte să scandalizeze societatea Iașului, fiind prima femeie din România căreia i se permite să dea Bacalaureatul într-un un liceu de băieți.  

Sofia devine o emblemă a mișcării de emancipare a femeilor din România și  publică articole feministe în reviste ale vremii, precum “Femeia Română ” și “Contemporanul”. Aceasta chiar intră într-o dispută cu Titu Maiorescu, care susținea că femeile nu ar trebui să ocupe poziții politice,întrucât creierul lor este mai mic decât al bărbaților, având deci o capacitate intelectuală mai mică. Folosindu-se de argumente științifice din studiile vremii, Sofia îi dovedește lui Maiorescu că, proporțional cu restul corpului, femeile au creierul mai mare decât al bărbaților, fiind perfect apte să lucreze în posturi importante. 

În 1903, Sofiei îi este publicată cartea “Patimi”, care este considerat primul roman feminist românesc. În acesta, Sofia Nădejde se folosește de motivul soției adulterine, devenit stereotip în literatura românească, pentru a evidenția caracterul adeseori tragic al sorții femeilor din acea perioadă. Astfel, Matilda, personajul principal al cărții, o soție de boier din provincie, victimă a monotoniei vieții de la sat și a neglijenței partenerului său, decide să fugă împreună cu amantul, Iliescu, un bărbat mult mai tânăr decât ea. În speranța unei noi vieți şi a unei relații autentice, Matilda fură averea soțului si pleacă la oraș, lăsându-și chiar și copilul în urmă. Orbită de patima pentru Iliescu, Matilda este ușor manipulată de acesta, care îi dorește doar averea, fără a avea sentimente pentru ea. Prin acțiunea romanului, Sofia provoacă cititorul să se pună în pielea Matildei și să reflecte la condiția femeii, transmițând un puternic mesaj. 

Sofia Nădejde moare în iunie 1946, la București, lăsând în urma sa o bogată moștenire culturală.