Magia Craciunului

Primul Război Mondial a fost cu siguranță unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale lumii, lăsând în urmă lui aproximativ 9 milioane de morți, militari și civili. Un adevărat iad al furiei, fricii și traumelor, care a schimbat lumea așa cum era știută la acea vreme. 

Totuși, există ceva ce a putut învinge, chiar dacă doar pentru o zi, această urgie: magia Crăciunului 

Războiul începuse în iulie 1914, Deci foarte mulți Soldați trebuiau să petreacă Sărbătorile de iarnă înghețând în tranșee. 

  În seara dintre Ajun și Crăciun, soldații britanici au fost surprinși să vadă brazi împodobiți în dreptul tranșeelor inamice. Unul dintre germani a strigat: 

“Voi nu trageți, noi nu tragem” 

Toți soldații au ieșit din tranșee, au făcut cunoștință unii cu alții, au cântat, au dansat și au mâncat împreună, știind că a două zi vor trebui să se măcelărească unii pe alții din nou. 

 Armistițiul de Crăciun din 1914, în timpul Primului Război Mondial, așa cum este descris de ilustrat în „London News”. 

Iată câteva mărturii ale soldaților, luate din scrisorile pe care aceștia le-au scris familiilor: 

„în ziua de Crăciun am ieșit din tranșee împreună cu germanii, dintre care unii au cântat și au dansat, în timp ce două dintre plutoanele noastre au avut un joc de fotbal. A fost surprinzător să vedem soldații germani – unii au apărut în vârstă, alții erau băieți, iar alții purtau ochelari. . . O serie din semenii noștri au primit adrese de la germani și vor încerca să se întâlnească unii pe alții după război.” — Soldat Furnden, Brigada de Carabine 

Trupele britanice și germane se întâlnesc în “Țara nimănui” în timpul armistițiului neoficial, în 1914 – Wikimedia Commons 

  

„între tranșee au fost mulți germani morți pe care i-am ajutat să-i îngroape. Într-un loc în care tranșeele sunt la doar 25 de metri distanță, am putea vedea nemți morți pe jumătate îngropați, picioarele și mâinile înmănușate ieșind din pământ. Tranșeele din această poziție sunt atât de apropiate încât sunt numite „capcana morții”, doarece sute au fost uciși acolo.” — un ofițer junior 

  

Acest episod al istoriei este o lecție foarte frumoasă despre umanitate și despre un spirit care, chiar și în cele mai negre momente ale lumii, reușește să unească oamenii.