Ceea ce nu știați despre Parcul Floreasca…. sau Groapa Floreasca 

          Dacă aș întreba toți elevii liceului Alexandru Vlahuță unde este cel mai popular loc pentru petrecut timpul după sau înainte de școală, cu siguranță, majoritatea mi-ar spune faimosul Parc Floreasca. Parcul localizat în cartierul cu străzi curate și cu nume de compozitori are, de fapt, o istorie interesantă pe care mulți tineri nu o cunosc. Știați că această zonă de lux a capitalei a fost odată considerată o “mahala mizerabilă”?  

         Până la începutul anilor ’50, cartierul Floreasca, care pe atunci era cunoscut ca și “Groapa Floreasca” era o zonă, sau “mahala”, murdară a Bucureștiului, iar locuitorii nu erau încadrați în câmpul muncii. Familiile își câștigau venitul și existența din vânzarea materialelor reciclabile colectate din groapă.. Era un loc atât de rușinos, încât în anul 1953, când s-a organizat cel de-al IV-lea Festival mondial al tineretului la Sala Floreasca, Groapa Floreasca, care se afla peste drum, a trebuit să fie înconjurată cu un gard de doi metri, pentru a ascunde mizeria “ghetoului” de ochii vizitatorilor.  

        Pacea comunității care trăia acolo, majoritatea fiind de etnie rromă, s-a sfârșit când la sfârșitul anilor ’50 s-a stabilit de către comuniști planul de modernizare a Bucureștiului. Această urbanizare includea și cartierul, care adăpostea 2000 de suflete. Sursele spun că Groapa a fost total “curățată” de rromi în iarna lui 1958-1959. Una din modalitățile marilor comuniști de a-i deporta a fost de a înconjura groapa într-o noapte, după care să arunce grenade lacrimogene, iar, în final, să-i încarce pe rromi în camioane și să-i abandoneze în Bărăgan. Locuințele în flăcări ale acestora au umplut zona cu fum timp de trei zile. În cartierul nou, cu clădiri în stil sovietic, au fost mutați oameni de la țară, mulți forțați să se stabilească la București și să muncească.  

         Parcul a fost rapid proiectat în 1960, cu scopul de a igieniza zona. De aceea, s-au demolat clădiri pentru a face spațiu parcului, iar locuitorilor le-a fost promisă mutarea în alte locuințe în capitală. Din anii ’60 până acum s-au realizat câteva schimbări la cartierul și Parcul Floreasca, precum patinoarul parcului din 2009, care acum nu mai există, sau toboganul din beton care datează din 1961-1964, cel mai vechi tobogan din București, care acum este scos din uz. Totuși asta nu îi oprește pe copii din a-l folosi. 

(Toboganul din beton) 

(Groapa Floreasca înainte de modernizare) 

          Mi se pare important să știm cine locuia în actualul parc, unde noi astăzi ne distrăm, și cum a devenit ceea ce este și ce se afla aici în trecut. Mi-am amintit de un videoclip informativ de pe YouTube la care m-am uitat destul de recent despre Central Park din New York City. Istoria acestui parc este un pic similară cu istoria Parcului Floreasca, deși acestea nu se compară în mărime și popularitate. La fel ca și Parcul Floreasca, Central Park era acum mult timp un sat cu cartiere, în care majoritatea locuitorilor erau minorități, afro-americani. Deși se zicea despre ei că sunt needucați și murdari, foarte mulți erau diplomați, dar la fel și acolo, din motive politice, oamenii au fost goniți, locuințele și posesiunile lor stricate. Lucrul remarcat pentru mine a fost faptul că prin tot parcul din New York City sunt semne cu istoria satului care a existat odată. Istoria nu este ascunsă, iar vizitatorii sunt informați. 

(Semne educaționale prin Central Park, NYC) 

. 

Modares Armita, 

Scris în Parcul Floreasca.