Undeva sunt, dar nu știu unde. Gânduri despre corp

Ce este corpul? Poate părea o întrebare simplă, dar dacă ne afundăm mai adânc în căutarea răspunsurilor, realizăm că avem a face cu un subiect de gândire complex, ambiguu, curios și neliniștitor, nu în ultimul rând, frumos.

De fapt, care corp? Unul biologic, un corp emoțional, un corp imaginar, un corp social și cultural etc. Oriunde mă aflu, sunt prin intermediul acestor corpuri.

Haideți să vă lansez o provocare: dacă ar fi să numiți, la întâmplare, primele teme care vă vin în minte despre corp, ce ați scrie? Eu am făcut acest joc și m-am gândit la frumusețe și urâțenie, anatomie, dimensiune, hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, protecţie, sex, păr, somn, frică, odihnă, mimică, gesturi, dans, sport şi body-building, copilărie, tinerețe, bătrânețe, viață și moarte, curat și murdar, artă, piele, tatuaj și piercinguri, mirosuri, coafuri, interior şi exterior, mister, radiografie, sănătate și boală, ochi, dinți, organe, sânge, diferență de culoare, trup întreg sau ciopârţit, implant, robot și multe altele. Apoi am observat că între toate acestea pot găsi legături și că, prin ele mă identific și totodată mă diferențiez față de ceilalți.

Antropologia corpului se referă la maniera prin care ne percepem pe noi înșine prin raportare la altul, din punct de vedere corporal. Adică, cine sunt eu, în oglinda pe care mi-o creez în chipul celuilalt, cine suntem noi, cei care nu sunteți voi. Cum arăt, cum mă comport, cum miros, cum mă îmbrac, ce și cum mănânc, cum locuiesc, ce muzică ascult cu urechile și cu sufletul. Cum înțeleg relația corpului meu cu natura, universul și cu semenii. Cum și ce fel de mesaje transmit prin intermediul corpului și a accesoriilor sale.

Fiecare facem parte în mod simultan din grupuri diferite; avem identități multiple – de gen, de vârstă, de pasiuni, de ocupație, de prieteni, familie, de apartență geografică – pe care le exprimăm prin semne corporale și pe care le acomodăm așteptărilor noastre și ale celorlalți. Căutăm să ne descoperim persoana noastră unică și autentică. O căutare grea, cu poticneli, care nu poate scoate din discuție problema corpului şi a mesajelor sale.

Există o istorie a corpului și a corporalității. De-a lungul timpului standardele de percepție a frumuseții și a urâțeniei mentale și fizice, spre exemplu, se modelează și remodelează în funcție de grile culturale diverse, la rândul lor schimbătoare. Mă întreb, totuși, care ar putea fi acele elemente constante prin care ne definim ca oameni, atât individual cât și ca parte a naturii și a societății.

Nu suntem doar suflet cărat de o bucată de carne, ci avem și suntem corp, pe care trebuie să-l iubim și să-l îngrijim, chiar dacă uneori uităm de el.