Proverbele, învățături aberante

And those who were seen dancing were thought to be insane by those who could not hear the music” 

-Friedrich Nietzsche 

Zile întregi de gândit. Zeci de articole începute și mai apoi șterse. Sute de melodii. Multe căni de cafea și energizante. Este pentru prima dată când mi-am pierdut inspirația. De obicei, când puneam mâinile pe tastatură, le mai ridicam doar odată ce terminam de scris, fie un mesaj de “la mulți ani”, un eseu, o poezie sau un articol, dar de mai bine de o lună sunt lipsită de orice fel de inspirație în orice domeniu. Am căutat inspirație, idei, am întrebat în stânga și în dreapta, în speranța că voi putea măcar să aleg o temă sau un subiect pe care să îl dezbat. Printre multele răspunsuri se numără următorul: “(Inspirația) va veni când nu o vei mai căuta”. Un răspuns banal, dar de folos pentru că, în urma analizei acestui răspuns, am ales să exprim o opinie diferită.

Ce e vechi este frumos, clar acesta este un principiu de-al meu. Dar proverbele … Nu contest că sunt unele care reflectă realitatea, dar pe bune… pe lângă faptul că sunt unele proverbe care se contrazic între ele, gândiți-le puțin înainte să le spuneți. Nu “le luați de bune”.

Cine se scoală de dimineața, departe ajunge.

Prin definiție, proverbul este o învățătură morală populară născută din experiență. Ei bine… Nu știu din experiența cărei persoane s-a născut acest proverb, dar acum eu vă spun din experiența mea că acest proverb este lipsit de sens. Sunt persoane care nu funcționează ziua, persoane care dacă sunt trezite foarte devreme sunt inutile toată ziua. Fiecare organism funcționează în felul lui. Unii oameni sunt mult mai concentrați și mult mai utili pe timp de seară, ceea ce reprezintă normalitatea pentru ei. Cum spuneam în ediția trecută că nimeni nu definește normalul. Fiecare are normalul său, chiar dacă înseamnă să fie productiv ziua sau noaptea.

Așchia nu sare departe de trunchi.

De ce nu? Fiecare își poate depăși condiția, fie ea de orice fel. Cel mai frecvent l-am auzit când era vorba de caracter. Caracterul nu se transmite prin gene. Da, copilul este crescut în stilul de viață al părinților, dar el are propria minte cu care își formează propriile valori și percepții.

Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.

Această expresie celebră este într-o oarecare măsură adevărată. Cel care cedează nu mai reprezintă o amenințare, dar cum rămâne cu umilința? Contra exemplul meu este Decebal, care a preferat să se sinucidă decât să fie omorât de romani.

Când de multe te apuci mai pe toate le încurci.

Nu, nu și nu. Este o aberație. Încercați de toate. Dacă faci un lucru și simți că nu este de ajuns, nu băga în seamă replicile “Fă un lucru și fă-l bine”. Cine definește acel bine? Fă ceea ce simți. Faci 3 chestii și simți că vrei să mai faci încă unul? Super! Începe-l și pe al 4-lea fără regrete sau ezitări. Începe orice proiect îți vine în minte. Toate au scopul lor.

Dacă tăceai, filosof rămâneai.

Un alt proverb pe care l-am auzit destul de mult. Nu sunt de acord. Întreabă! Spune! Da, se poate întâmpla să spui ceva aberant sau să întrebi ceva ce pare evident pentru alții, dar nu este nicio pierdere. Daca ești singurul care nu știe întreabă. Toată viața este un proces de învățare și acumulare de informații fără încetare. Dacă ești singurul care nu e de acord, spune. E bine să fii diferit.

Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.

Parcă “opusele se atrag”… și totodată am auzit ca “cine se aseamănă se adună.” Atunci eu voi fi judecata drept opusul persoanelor cu care mă înconjor sau asemenea lor? Și cu toate astea este un complex de proverbe aberant. Cum poate cineva să mă definească cineva prin definirea persoanelor cu care mă înconjor. 1. Nimeni nu poate defini pe nimeni, indiferent de criteriu. 2. Nimeni nu poate știe ce a legat cele două sau mai multe persoane. 3. Nimeni din afară nu poate vorbi, aflându-se în necunoștință de cauză, poate necunoscând nici persoana X, nici persoana Y cu adevărat. Prin urmare este un proverb folosit drept argument, dar complet lipsit de logică.

Lauda de sine nu miroase a bine.

În final, ceva curajos… Lauda de sine pornește de la încrederea de sine. Lăudați-vă. Folosind cuvinte sau fără cuvinte, la momentul potrivit, lauda este potrivită. Totul ține de momentul pe care îl alegeți, care poate face diferența dintre o laudă de prost gust și un aer de încredere de sine.

Fii tu. Alege adevărul. Trăiește frumos. Diferit e perfect. Și în final… Fiți nebunii care dansează pe muzica neauzită de ceilalți! Pe data viitoare!

Articol realizat de Socol Alexia Adriana