Gânduri în carusel

Pentru viața mea, am trăit multe.

Ciudat-i să realizezi câte-ai văzut,

Unde ai fost, cu cine și de ce.

Dureri absurde și gânduri ascuțite m-au sfâșiat adeseori,

Lăsând în sufletul meu ciudate răni ce nu se vindecă.

Mi-am pierdut ani pe cărări întunecoase ale minții,

Înecându-mă rușinos în marea amintirilor uitate.

Îmi uit motivul existenței și cu buretele uscat

Încerc să șterg cu disperare prostiile de pe răboj.

Pierd ani și ani în lumea asta mare…

Problema e că nu se mai întorc

Ți-aduci aminte caruselul ăla?

Ne-am dat în el de zeci și mii de ori

Și fiecare dată m-a adus mai aproape

De ruperea firului firav, de tot.

Am crezut că-mi voi uita inima în văzduhul îngrozitor,

Că or să-mi zboare gândurile departe,

Și-am să rămân nepictată.

Mă temeam că o sa mă sfârșesc de cum ating pământul…

Îmi tremura violent ființa la gândul de final,

Mă sufocau regretele și visurile neîmplinite,

Îmi încetinea întunecatul sânge în venele înguste,

Mi se dilatau pupilele din onix sobru,

Aproape că mă evaporam de groaza ce-mi traversa trupul cuprins de spasme…

Dar îți simțeam mâna sigură și caldă în apropiere,

Ca o plasă vie de siguranță, ce-mi șoptea :

“De e de căzut, cădem amândoi.”

Mă priveai cu toată emoția de care erai capabil,

Părând mai vulnerabil ca niciodată,

Mai deschis către lume și către mine,

Neferecat cu lacăte și lanțuri ruginite.

Cu fiecare clipă sub privirea ta arzândă,

Mai câștigam un secol de viață .

E trist că trebuie să murim,

Dar eu te am lângă mine

Și asta-mi dă senzația că am să trăiesc milenii de-a pururi.

Lily Marlenne