Un profesor modern

• 2. Știu că nu ați dorit de la bun început să îmbrăcați haina de profesor, visul dumneavoastră fiind acela de a lucra într-o multinațională, un domeniu total opus celui în care vă desfășurați activitatea astăzi. De asemenea, realizez că tranziția de la economie, profit și bani la elevi, ore și catedră nu este una simplă. Ce s-a întâmplat mai exact pe parcurs și cum ați ajuns în educație? În plus, aș dori să ne spuneți… Regretați această modificare avută în viață sau nu?

Într-adevăr, nici prin gând nu îmi trecea ideea că voi deveni profesor sau cel puțin nu mie, căci tatăl meu visa la acest lucru, iar mama mea mă îndrumase pe parcursul studiilor universitare să fac totuși modulul psihopedagogic pentru profesori, chiar dacă poate nu îmi va fi de folos niciodată.

Totul până când mai era doar o zi până la admiterea la doctorat, pentru care mă pregătisem toată vara acelui an, și am primit un telefon de la doamna profesor universitar doctor Lidia Vianu, care îmi coordonează teza de doctorat și căreia îi port un respect deosebit, discuție în urma căreia aflam că era nevoie de cadre didactice pentru posturi care nu fuseseră ocupate, deși școala începuse deja de o săptămână.

Aveam termen o oră pentru a lua o decizie, așa că zis și făcut, am acceptat totul exact ca pe o provocare și o experiență nouă, în încercarea de a ajuta elevii și școala care nu aveau încă profesor de limba engleză, urmând apoi să mă îndrept către drumul pe care toți ceilalți colegi de facultate și masterat porniseră deja, cel al unui parcurs profesional într-o multinațională. Cel puțin asta credeam eu…

Însă viața îmi pregătise un alt drum și mi-am dat seama de acest lucru încă din prima clipă când am pășit în sala de curs a unor boboci de clasa a IX-a, care își așteptau nerăbdători noul profesor. Deși inima îmi bătuse teribil pe holul acela lung care ducea către clasă, în secunda în care am deschis ușa și am grăit primul „Good afternoon, dear All!”, ulterior avea să devină „Good afternoon, sweetie pies!” :), m-am simțit ca un actor pe scenă, în elementul său. Din acel moment, evoluția mea ca profesor debutant a decurs cât se poate de lin și natural, fără așteptări din partea mea, atât din punct de punct de vedere al interacțiunii mele cu elevii, cât și cu colegii, iar aici țin să îi mulțumesc regretatei doamne director adjunct Roxana Diaconu, pentru că a fost un mentor pentru mine în acel an, dar și după aceea.

În legătură cu tranziția despre care vorbeai, după acel prim an în învățământ, nu mi-am mai pus niciodată problema că banii ar trebui să fie factorul cel mai important în alegerea carierei mele. Am simțit din prima clipă că e bine ceea ce fac și am oferit instinctului meu de profesor putere de decizie, de aceea sunt cu adevărat fericită azi. Prin urmare, nu regret nici măcar o secundă circumstanțele care au condus la meseria de profesor pe care o practic, din contră, mă consider binecuvântată că am fost practic aleasă să fac acest lucru, descoperind astfel vocația pe care simt eu că o am.

• 3. Teatrul este hobby-ul dumneavoastră preferat, idee pe care ați dezvoltat-o într-un interviu anterior, însă având în vedere situația actuală cu pandemia, acesta a încetat să mai funcționeze, din păcate. Din câte am văzut, călătoriile reprezintă o altă pasiune pentru dumneavoastră, precum și fotografiile din toate locurile în care ajungeți. Care sunt alte activități sau lucruri care vă plac, în general, dar mai ales, cu ce v-ați ocupat timpul cel mai mult în această pandemie?

Da, îmi place mult să merg la teatru datorită uneia dintre colegele mele din primul an de învățământ, doamna profesor de limba engleză Ioana Cristurean, căreia îi mulțumesc pentru numeroasele ieșiri la teatru cu mulți dintre elevii noștri de atunci, dar și cu colegii. Am urmat exemplul cu clasele mele de dirigenție, am făcut turul Teatrului Național București, am mers la teatru și vom organiza și alte ieșiri după ce va trece această perioadă grea.

Îmi place și să călătoresc, dar am prieteni care fac asta mult mai des. Prin urmare, aș putea spune că sunt o fire statornică față de ei, însă nu pierd nici eu ocazia de a-mi face astfel de planuri din când în când.

În prima parte a pandemiei, valul noutăților legate de școala online ne-a luat pe sus și a trebuit să regândim totul pentru copiii noștri. Dacă în primă fază nu a fost totul perfect, acum pot spune că ne-am găsit cu toții un ritm în acest sistem de învățământ online, însă cu siguranță abia așteptăm să trăim bucuria de a ne revedea. Tot în pandemie am petrecut timpul liber lucrând la teza mea de doctorat, am citit, am gătit și m-am odihnit. De asemenea, îmi plac mult plimbările în parc, pe jos sau cu bicicleta, iar primăvara sau toamna sunt anotimpurile preferate pentru o astfel de activitate.

• 4. Sunteți o persoană încă tânără și aveți visuri care pot fi îndeplinite cu siguranță, deoarece păreți un om ambițios, care nu renunță până nu obține ceea ce își propune. În plus, abordarea dumneavoastră cu elevii susține această idee, spunând că atenția pentru fiecare în parte este esențială. Dacă ar fi sa privim calitățile dumneavoastră, care ar fi cele mai importante de menționat? De ce?

Sunt într-adevăr un om ambițios, care luptă pentru ceea ce își dorește. Nu îmi place însă să îmi fac planuri pe termen lung, poate doar să conturez idei, ci prefer să trăiesc clipa și să merg din aproape în aproape, tocmai pentru a nu-mi crea așteptări, care deseori duc la dezamăgire.

Printre calitățile mele se numără ambiția și perseverența în a face lucrurile cum trebuie, răbdarea cu cei care au nevoie de ea, pentru că vorba dulce mult aduce și empatia ca formă de cunoaștere a aproapelui, în încercarea de a-l ajuta.

• 5. Cu siguranță că și dumneavoastră sunteți un om care își respectă meseria și pune multă dragoste în toată munca. Școala este cunoscută ca o lume a adolescenților care sunt pregătiți pentru ceea ce urmează, iar profesorii sunt părinții acestora din timpul cursurilor. Vreau să aflu un aspect foarte important care va contura personalitatea dumneavoastră. Sunteți același om la școală ca și în viața de zi cu zi? Dacă nu, ce transformări apar atunci când intrați în clasă sau invers, chiar?

Îmi respect meseria în primul rând pentru că iubesc ceea ce fac. Nu vreau să îmi imaginez cum ar putea fi altfel. Rolul profesorului în parcursul școlar al elevului este extrem de important, pentru că, de exemplu, o încurajare la momentul potrivit îți poate schimba total viitorul, trezindu-ți potențialul înnăscut și cultivându-ți ambiția de a păși pe un drum la care nu te-ai fi gândit vreodată.

Din punct de vedere al principiilor și calităților mele, acționez la fel și la școală, și în viața de zi cu zi. Încerc să ajut ori de câte ori este nevoie, sunt destul de organizată și îi respect pe cei din jur, fie ei elevi, colegi, prieteni sau familia. Cu toate acestea, orele de curs nu trebuie să se bazeze numai pe respect, ci și pe seriozitate și anumite reguli de disciplină pentru o bună desfășurare a activităților, astfel încât poate uneori trebuie insistat pe anumite aspecte care întotdeauna sunt lămurite în cele din urmă.

• 6. Învățământul din România este inferior celui din țările nordice sau mai dezvoltate decât școala de aici. Ați dezbătut această problema acum ceva vreme, promovând idei generoase care ar putea ajuta educația țării noastre, iar aici citez: „Trebuie să ai încredere în fiecare copil, fiecare dintre ei are un potențial, care poate nu este descoperit. Nu accept să râdă cineva de altcineva la ora mea, pentru că în momentul acela nu mai ai ce să faci cu acel elev. Suntem egali, inclusiv eu cu ei, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să existe respect, și eu ii respect pe ei, și ei mă respectă pe mine.” Acum, luând în calcul vorbele dumneavoastră, care de altfel arată un mare minus în sistemul nostru educațional, anume superioritatea unui profesor față de ai săi elevi, care nu există în metodologia altor state, vă adresez următoarea întrebare: Cum vede Minodora Tunaru o îmbunătățire a sistemului de învățământ din România și care ar fi secretul unui viitor plan de educare a elevilor?

În contextul epidemiologic actual, școala a fost efectiv propulsată în această zonă a tehnologiei despre care puține lucruri se știau sau din care puține lucruri erau aplicate în materie de predare. Deși exista o tendință de modernizare a metodelor de predare încă dinainte de pandemie, prin apariția video proiectoarelor sau a  tablelor interactive în sălile de curs, avântul propriu-zis a avut loc atunci când școala s-a mutat în casele copiilor și absolut toți profesorii și toți elevii au fost nevoiți să folosească aceste metode avansate.

Consider că din această experiență prin care trecem acum cu toții, ar trebui să exersăm în continuare de la catedră competențele digitale dobândite deoarece, față de metodele de predare clasice, ele prezintă un interes mult mai mare pentru elevi, astfel că atenția lor poate fi captată mai ușor. Pe lângă acestea, activitățile școlare sau extrașcolare care să le dezvolte elevilor diverse abilități, pasiuni sau spiritul de echipă sunt la fel de importante în conturarea personalității lor.

Viitorul plan de educare a elevilor aparține factorilor de decizie, care împreună cu o echipă formată din experți în educație ar trebui să analizeze și de ce nu să urmeze exemplul celorlalte țări europene sau să elaboreze un plan adaptat condițiilor din România, dar care să ducă la o reformă a educației.

• 7. Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță” se bazează în mod special pe limbile străine, atât germană, cât și engleză, iar cei care doresc să urmeze o facultate de limbi străine sau vor avea nevoie de cunoștințe lingvistice bogate aplică pentru liceul nostru. Sunt multe altele în București care au ca scop perfecționarea limbii engleze și se descurcă admirabil. Credeți că liceul unde predați oferă tinerilor engleză la un nivel ridicat? Cum se procedează? Explicați-ne pe scurt, vă rugam!

Da, consider că atât eu, cât și toate colegele mele care predau limbi străine la Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță” suntem dedicate și perfecționiste, lucru care se vede și în activitatea noastră cu copiii, pe care îi pregătim cu profesionalism pentru concursuri, olimpiade, dar mai ales pentru examenele de limbă, iar rezultatele muncii noastre și a elevilor spun totul.

Dincolo de orice diplome sau certificate, sunt mândră de elevii mei pentru că eu cred că am reușit să îi fac să lucreze cu (și mai mult) drag la limba engleză. Totodată, am încredere în potențialul și seriozitatea fiecăruia, care împreună cu o îndrumare corectă din partea profesorului conduc inevitabil către succes.

• 8. Filologia este domeniul care poate fi regăsit de un copil care ajunge să studieze la al nostru liceu. Un cadru didactic bine instruit și cu o mentalitate deschisă, dar si condiții mai mult decât decente definite prin aparatură modernă și o curățenie de invidiat caracterizează Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”. Totuși, în București există alte unități de învățământ mult mai apreciate și căutate care, de altfel, sunt și mai cunoscute de către oameni. În opinia unui om din interior, așa cum sunteți dumneavoastră, de ce un adolescent ar alege liceul acesta? Prin ce se diferențiază față de celelalte?

Pe lângă cadrele didactice bine instruite menționate mai sus și activitatea noastră atent planificată care ține pasul și cu tehnologia, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță” este recomandat de către atmosfera unei mici familii care se încheagă de la an la an între elevi și profesori, liceul fiind unul mic, dar cumva având un loc în inima fiecăruia dintre noi, cei care activăm acolo. Mai mult decât atât, această atitudine deschisă și caldă a întregului colectiv de profesori și a conducerii liceului face ca viața la școala noastră să fie una frumoasă și chiar lungă, pentru că micii noștri elevi din ciclul primar își continuă studiile gimnaziale și de multe ori chiar și pe cele liceale în cadrul liceului nostru, ceea ce face diferența despre care vorbeai în întrebare.

• 9. Unii elevi, în zilele noastre, au o frică de a răspunde la oră sau de a se exprima, crezând că vor face o greșeală sau vor fi criticați. Îmi dau seama că sunteți o profesoară înțelegătoare, care acceptă unele defecte pe care le observă la un copil, încercând să îl îndrume pe calea cea bună. Din păcate, nu toți oamenii care împărtășesc o viață alături de copii la școală sunt așa, descurajându-i pe aceștia sau, mai rău, vorbindu-le urât sau țipând la ei. Ați lăsa oameni de genul să stea lângă elevi? Din ce cauză nu întinerim personalul didactic?

Sunt convinsă că a țipa sau a critica nu este o soluție pentru un elev care nu ține pasul cu clasa, ci doar vorba bună care fie aduce o schimbare, fie rămâne doar o vorbă în vânt. O vorbă dură, în schimb, poate cauza un blocaj prin pierderea încrederii de sine și a voinței de a-și depăși condiția. Nu întâmplător trebuie să ai vocație mai ales pentru profesia de dascăl, al cărui rol este acela de a îndruma elevul cu răbdare și încredere în forțele lui. Acest tip de comportament nu ține de vârstă, ci de chemarea fiecăruia și nu pot spune decât că este trist dacă nu îți găsești locul din punct de vedere profesional. Le spun tot timpul elevilor mei, mai ales celor de la dirigenție, cât de important este să își caute pasiunile, chiar dacă multe dintre ele sunt trecătoare, însă la un moment dat o vor descoperi și pe aceea pentru care s-ar trezi la orice oră din zi pentru a o cultiva, ajungând și să își câștige existența făcând ceea ce le place.

• 10. Având în vedere sacul plin de engleză pe care îl duceți în spate, dar și capacitatea de adaptare la orice stil de clasă si elev în parte, vreau să îmi povestiți puțin, în primul rând despre viitorul Minodorei Tunaru ca profesor, iar mai apoi, cât de bine sunteți tratată și respectată la Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”. Evident că puteți mai mult și aici vreau să spun că lumea din afară vă este deschisă pentru că aveți un potențial extraordinar. Vă gândiți să plecați definitiv din țară la un moment dat dacă veți avea posibilitatea să predați și la altfel de standarde? Sau preferați să continuați o viață în România?

În ceea ce privește viitorul meu ca profesor, îmi doresc să mă perfecționez din ce în ce mai mult, să țin pasul cu noutățile din jur, astfel încât să fiu autentică și peste ani și să îi pot înțelege și ajuta și pe viitorii noștri elevi, fie ei chiar copiii foștilor sau actualilor elevi, de ce nu, ținând cont că timpul trece mult prea repede.

Un motiv în plus pentru aceste dorințe ale mele este și faptul că în cancelaria Liceului Teoretic „Alexandru Vlahuță”, formarea continuă este o preocupare comună, facem cursuri împreună, ne respectăm și ne apreciem munca reciproc, de la doamnele de serviciu până la domnii directori cărora le mulțumesc pentru căldura cu care m-au primit într-un colectiv deja închegat și extrem de plăcut, pentru care, pe lângă cel al elevilor, merg cu mare drag la școală zi de zi.

Îți mulțumesc din suflet pentru apreciere, însă așa cum îți spuneam mai devreme, nu îmi fac multe planuri, ci iau tot ce e mai bun din prezent. Prin urmare, nu m-am gândit să plec din țară, în niciun caz definitiv, ci poate doar pentru perfecționare profesională sau un scurt schimb de experiență. Mi-e foarte bine așa deocamdată, dar viața ne surprinde de cele mai multe ori, tocmai de aceea există expresia „Never say never!”, pentru că fiecare etapă a vieții vine cu provocările ei și nu ne rămâne decât să le facem față, poate tocmai în asta constă frumusețea vieții.

În final, am pregătit si un joculeț pentru dumneavoastră și aș dori să alegeți una dintre opțiunile pe care eu o să vi le ofer mai jos:

1. Limba engleză / Limba română

Nu îmi pot trăda nici profesia, nici patria, prin urmare, le voi alege pe amândouă.

• Dialect britanic/ Dialect american

Dialect britanic, deși întâlnim pretutindeni o combinație între particularitățile fonetice și lexicale ale celor două dialecte.

• Elevi de Clasa a 12-a / Elevi de Clasa a 8-a

Iubesc copiii mici și mari, deci nu aș putea să am preferați. Sorry! 🙂

• Fără călătorii tot restul vieții / Fără engleză tot restul vieții

Sunt atât de strâns legate călătoriile de limba engleză, încât ce aș putea alege? Help, please!

• Interviu cu Angela Merkel / Interviu cu Alexandru Vlahuță

Interviu cu Alexandru Vlahuță, clar!

Vă mulțumesc enorm pentru participare și pentru răspunsurile frumoase! Cu siguranță vor impresiona, inspira, dar și lămuri adolescenții în legătură cu multe dintre dilemele pe care le aveau! Thank you a lot!